Viața adevărată, din Dumnezeu, nu poate fi oprită.
Asprirea nu oprește viața chiar dacă este prigonită.
Asuprirea curăță viața o întărește, o face conștientă
De identitatea ei. Și viața curată devine mai eficientă.

Moartea nu este sfârșitul ci așteptarea altui început.
Uitarea binelui naște prigoana când prostia a crescut.
Când o generație nu mai cunoaște jertfa și batjocorește
Frica se naște, în lume, unde viața adevărată, crește.

Mulți astăzi se bucură de roadele credinței trecute
Și unii disprețuiesc rădăcina ei, și-s gata s-o persecute
Totuși focul încercării, nu distruge aurul, ci îl curățește,
Căci nașterea durerii aduce eliberare celui ce trăiește.

Acolo unde viața crește, în adevăr, Dumnezeu lucrează
Dar lumea se teme de adevărata viață și o denigrează
Încearcă s-o oprească și când nu poate o disprețuiește
Când cineva apără viața altuia Dumnezeu îl prețuiește.

Cuvântul viu, e întâi tolerat de lume, apoi suspectat,
Și apoi urât. Și ceea ce dă viață lumii nu este suportat.
Și când răul nu se oprește el încearcă să taie viitorul
Și moartea devine politică de stat și viața, infractorul.

Să alegem viața atunci când porunca lumii se opune
Să avem mila, când sistemul cere eficiență și impune
Protejând viitorul, când frica ne spune să-l sacrificăm
Și ce ne-a dat viață, după legea nouă, să nu clasificăm.

Aici credința nu strigă ea acoperă, rabdă ea păzește
Când viața este vânată credința se face mică și trăiește
Fără să se stingă. Mulțumim D-ne de viața adevărată
Ce ai născut-o în noi să o trăim, în lume, fără pată.
25.02. 2026